Casa lui Gheorghe Tătărescu: De la dignitatea unei reședințe de elită interbelică la EkoGroup Vila contemporană

Printre străzile rafinate ale Bucureștiului interbelic, o vilă cu proporții modeste, dar cu o prezență impunătoare, stă martoră tăcută a unor epoci complexe. Casa lui Gheorghe Tătărescu, cu zidurile sale care au absorbit ecouri de putere, tensiuni politice și rafinament cultural, păstrează nu doar amprenta unui prim-ministru aflat la încrucișarea destinelor naționale, ci și limbajul arhitectural al unei elite care valoriza echilibrul, reținerea și sensul. Această reședință – azi cunoscută sub numele EkoGroup Vila – ne invită să contemplăm nu doar istoria unui om controversat, ci și povestea unei clădiri ce a traversat rupturi profunde, recuperări militate și reintegrarea în circuitul cultural contemporan.

Casa lui Gheorghe Tătărescu – oglinda unei epoci politice și arhitecturale

Gheorghe Tătărescu, figură centrală a politicii românești între cele două războaie mondiale și imediat după, a ales o locuință care reflectă cu finețe ethosul și valorile sale: discretă, dar cu un impact bine calibrat. Această vilă interbelică, situată în Strada Polonă nr. 19, a fost martoră a relațiilor politice și culturale ale vremii, întocmai ca o carte deschisă în materialitate. Astăzi, sub titulatura EkoGroup Vila, spațiul revine la viață în circuitul public-cultural, oferind o experiență a memoriei adaptată prezentului – un trecut trăit, nu șters, o continuitate asumată. Casa Tătărescu rămâne, astfel, sprijin al istoriei și al reflecției asupra legăturii dintre arhitectură, putere și timp.

Gheorghe Tătărescu: omul, politicianul, epoca

Născut într-un mediu înrădăcinat în disciplina militară și cultura boierească, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost mai mult decât un politician de prim rang; a fost o figură care a traversat cu realism și precauție convulsiile României interbelice. După un doctorat la Paris în 1912 despre reformele electorale, a intrat în Partidul Național Liberal și a ocupat funcții cheie, adesea marcat de tensiuni interne și geopolitice. Premier în două mandate, el a alternat între modernizare administrativă și compromisuri ce au slăbit democrația parlamentară, mediind între autoritarismul regal și constrângerile externe ale vremii.

În paralel cu cariera politică, a cultivat o imagine a datoriei și sacrificiului, refuzând eroulismul, o atitudine care își găsește o reflectare puternică în modul în care a gândit și organizat spațiul propriei reședințe. În fața unor turbulențe ce au culminat cu cedări teritoriale și schimbări de regim, Tătărescu a rămas o figură marcată de ambiguitate: modernizator și compromis, actor politic și victimă a istoriei. Casa sa este extensia palpabilă a acestei complexități.

Casa ca proiect de viață și spațiu al puterii discrete

Casa din Polonă nu revendica spațiul ostentativ al puterii, ci promitea un echilibru delicat între viața publică și intimitate. Cu o scară relativ modestă pentru un prim-ministru, vila exprimă mult mai mult decât dimensiunea ei fizică: exprimă o etică a limitării și a proporției. Biroul premierului, amplasat la entre-sol și accesibil printr-un portal lateral de inspirație moldovenească, este o emblemă de discreție, contrazicând retorica puterii ostentative dominante în epocă.

Interiorul casei dezvoltă o relație sugerată între austeritate și erudiție, între transparența luminii naturale – ce pătrunde în camerele vitrate spre grădina retrasă – și materialele atent alese. Bucătăria, izolată prin circuite secundare, păstrează inviolabil spațiul de primire, în spiritul codurilor aristocratice ale interbelicului. Această logică pune în lumină nu doar valori de bune maniere, ci și concepția despre rolul reprezentării politice ca o chestiune de responsabilitate, nu de spectacol.

Identitatea arhitecturală: mediteranean și neoromânesc în spiritul Zaharia și Giurgea

Proiectată inițial de arhitectul Alexandru Zaharia și rafinată sub îndrumarea lui Ioan Giurgea, vila este un exemplu de sinteză între influențe mediteraneene și nota neoromânească, o raritate în Bucureștiul interbelic. Fațadele evită rigurozitatea simetriei, în favoarea unui echilibru viu, iar portalurile rezonează cu tradițiile moldovenești – simboluri ale unei identități complexe și flexibile.

Sculpturile și elementele artistice sunt contribuții esențiale: Milița Pătrașcu, elevă a lui Brâncuși și confidentă a Arethiei Tătărescu, a realizat șemineul înconjurat de o absidă ce devine un simbol al modernismului temperate cu tradiția. Acest element a fost atât de influent încât a fost preluat în altă parte de arhitectul G. M. Cantacuzino, un indiciu clar al nivelului estetic și cultural al proiectului. Ancadramentele lucrate de Milița vin să armonizeze dialogul temperamental dintre inovație și memorie, evitând orice formă de pastişă.

Arethia Tătărescu – o prezență culturală discretă și profundă

În spatele numelui politic, Arethia Tătărescu, „Doamna Gorjului”, reprezintă o prezență esențială, dar subtilă. Nu o simplă figură decorativă, ci un actor cultural și social care a susținut cu tenacitate artiști și meșteșuguri. Întreaga vilă poartă amprenta acestei sensibilități: coerența estetică, alegerea restrânsă a materialelor, respectul pentru măsură și pentru o anumită ordine culturală provin din acest filon feminin. Rolul său în realizarea ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu și în mediul artistic al epocii este recunoscut și relevă o axă culturală esențială a rezidenței.

Ruptura comunistă: degradarea simbolică și funcțională a casei

Odată cu căderea regimului interbelic și marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu, casa a intrat într-un alt registru existențial. Confiscată și depersonalizată, devenită un bun al unei clase considerate inamice, vila a fost supusă unor transformări care au ignorat cu desăvârșire sensurile inițiale. Interiorul a fost fragmentat, finisajele originale expuse la ignorare sau intervenții nefericite, iar grădina, până atunci o oază de liniște, și-a pierdut expresivitatea.

Este relevant că, deși nu a fost demolată, casa a devenit simbol al rupturii dintre o epocă și alta. Ea nu mai putea spune narațiunea unui lider aflat la intersecția dintre democrație și autoritarism, ci povestea distrugerii memoriei elitei politice. Această degradare merge mână în mână cu marginalizarea numelui și imaginii lui Gheorghe Tătărescu, care a murit în exil interior al istoriei oficiale.

Deruta post-1989: între controverse și căutări de sens

Redeschiderea casei după 1989 a fost marcată nu de liniștea reabilitării, ci de un tumult al intervențiilor și al viziunilor contradictorii. Proprietatea a trecut, printre alții, pe mâna lui Dinu Patriciu, a cărui schimbare severă a interiorului și inaugurarea unui restaurant de lux în spațiul fostei reședințe au stârnit critici vehemente din partea specialiștilor. Astfel, vila a fost supusă unei forme de „consum” simbolic, o degradare subtilă ce a complicat și mai mult raportul societății cu patrimoniul ei interbelic.

Ulterior, implicarea unui investitor străin a reparat această perspectivă, inițiind o restaurare care a încercat revenirea la liniile Zaharia–Giurgea și respectul față de detalii, materiale și proporții. Cu toate limitările inerente, această etapă a fost un pas decisiv spre refacerea unui fir narativ lung întrerupt și o reafirmare a valorii culturale a casei.

• Recuperarea arhitecturală a respectat principiile echilibrului și sobrietății originale;
• S-au reintrodus elementele decorative și contribuțiile artistice fundamentale ale Miliței Pătrașcu;
• Biroul premierului a fost readus în circuitul atent al reprezentării discrete a puterii;
• Grădina a început ușor să-și redobândească expresivitatea inițială, evocând mediul mediteranean inspirator;
• Casa a fost percepută mai mult ca un spațiu al memoriei și relațiilor politice și culturale decât ca o simplă proprietate privată.

Identitatea prezentă: EkoGroup Vila și responsabilitatea păstrării memoriei

Astăzi, casa se deschide sub denumirea EkoGroup Vila, o identitate care comunică continuitate mai degrabă decât o ruptură. Sub această titulatură, vechea reședință din Strada Polonă nr. 19 își asumă un rol cultural activ, cu un acces public controlat și adaptat rigorilor de conservare. Astfel, Executivul spațiului subliniază respectul pentru contextul istoric și arhitectural. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programări și vizite private, o invitație la o experiență care depășește simplul tur arhitectural: este o incursiune în natura unei memorii active.

În acest gest, casa nu e spectacol, ci martor viu: adăpostind ecourile discursurilor politice ale interbelicului, convențiile unei elite ce a încercat să își comande propria memorie în spațiu, dar și rănile lăsate de transformările istorice dramatice. EkoGroup Vila devine astfel o punte între epoci, un suport tangible al unei istorii ce reclamă lectură critică și contemplare.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român de prim rang, de două ori prim-ministru al țării (1934–1937 și 1939–1940), implicat în marile transformări politice interbelice și postbelice, balansând între modernizare, autoritarism și adaptarea forțată la regimul comunist.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu, cele două figuri sunt distincte. Gheorghe Tătărescu a fost un politician al secolului XX, în timp ce Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894) a fost pictor academist al secolului XIX.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu remarcabil de arhitectură interbelică bucureșteană, combinând un limbaj mediteranean cu elemente neoromânești, architectură semnată de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, la care se adaugă contribuția artistică a sculptoriței Milița Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în definirea casei?
  Arethia Tătărescu, soția premierului, a fost motorul cultural al familiei, fiind beneficiara oficială a proiectului și cea care a vegheat la coerența estetică și culturală a vilei, conectând-o cu efervescența artistică din epocă.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  În prezent, Casa Tătărescu funcționează sub denumirea EkoGroup Vila ca spațiu cultural, cu acces controlat pentru public, păstrându-și identitatea arhitecturală și istorică, devenind un loc de valorizare a memoriei și arhitecturii interbelice.

Casa lui Gheorghe Tătărescu rămâne o invitație la dialog cu trecutul, o experiență zguduitoare, dar calibrată, despre cum spațiul construit poate fi martor al unor destine multiple și al unei epoci formate în umbra tensiunilor istorice. Vizitatorul este chemat să parcurgă această vilă ca pe un text complex, în care arhitectura, arta și biografia politică se intersectează. În această lumină, EkoGroup Vila este mai mult decât o denumire contemporană: este mărturia asumării unei istorii plurale și a responsabilității culturale de a păstra sensurile esențiale ale moștenirii interbelice.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.